Ne stim de la gradi, si chiar daca nu am vorbit zi de zi, de-a lungul anilor imi este cea mai veche prietena. Blonda si micuta, copilaroasa si prea matura, prietena si sora, m-a scuturat atunci cand aveam nevoie de un wake up call, m-a imbratisat cand trebuia, si mi-a aratat cum stau lucrurile din alta perspectiva.
Zi de zi vad cum societatea in care traim se imblonaveste treptat si nu stiu, drept sa spun, unde cred personal ca vom ajunge in acest ritm, insa cat timp mai sunt oameni ca ea in trecere prin lumea asta obosita si ridata de probleme existentiale, razboaie si foamete, eu mai pot zambi.
Incapatanata si dreapta, intelegatoare si directa, sarcastica si cinica, puternica dar fragila, sensibila si cu un simt matern bine dezvoltat, blonda si simpatica, ii multumesc ca imi este prietena.
Prietenia e ca vinul, cu cat se invecheste, cu atat devine mai plina de intelesuri.
“Cea mai buna oglinda iti este un vechi prieten.”
George Herbert
